Spălarea sistemelor de încălzire, circuit cu circuit.

În timp, în orice instalație de încălzire se formează depuneri: nămol (oxizi de fier și mangan din coroziunea țevilor și corpurilor de încălzire), calcar (din apa dură, mai ales pe elementele calde ale centralei și pe rezistențe) și grăsimi sau reziduuri din instalații mai vechi. Aceste depuneri îngustează secțiunea de curgere, reduc transferul de căldură și forțează pompa și centrala să lucreze mai mult pentru același efect.

Semnele că instalația are nevoie de spălare: calorifere sau circuite de pardoseală care nu se încălzesc uniform (unele zone reci, altele calde), centrala care consumă mai mult gaz față de anii anteriori fără o explicație evidentă, zgomote de curgere (gâlgâituri, vibrații), necesitatea de a aerisi frecvent instalația și presiunea care scade regulat.

Metoda de spălare depinde de tipul instalației și de gradul de colmatare. Spălarea hidropneumatică (cu jet de apă și aer sub presiune) este eficientă pentru nămol moale și este neinvazivă. Spălarea chimică folosește soluții acidulate sau alcaline care dizolvă calcarul și oxizii; necesită clătire ulterioară și neutralizare. Pentru cazurile grave, se poate combina spălarea mecanică (demontare și curățare manuală a distribuitorului) cu cea chimică.

După spălare, recomandăm tratarea apei din instalație cu inhibitori de coroziune și anticalcar. Aceștia formează o peliculă protectoare pe suprafețele metalice și încetinesc semnificativ refacerea depunerilor. Un tratament corect poate extinde intervalul dintre spălări de la 3-5 ani la 7-10 ani. Verificarea pH-ului și a concentrației inhibitorului o dată pe an este suficientă.