Încălzire prin pardoseală, pereți, tavane sau calorifere.

Sistemele de încălzire se împart în două mari categorii după modul de distribuție a căldurii: prin radiatoare (calorifere) și prin suprafețe radiante (pardoseală, pereți, tavane). Fiecare are avantajele ei, iar alegerea depinde de tipul clădirii, de sursa de căldură disponibilă și de bugetul investiției.

Încălzirea prin pardoseală funcționează prin șerpentine montate în șapă, prin care circulă apă caldă la temperaturi joase (30-45°C). Oferă confort termic ridicat, distribuie căldura uniform de la sol în sus și se potrivește foarte bine cu pompele de căldură. Dezavantajele: necesită o șapă nouă (imposibil de adăugat la o clădire finisată fără intervenții majore) și reacționează mai lent la schimbările de temperatură.

Caloriferele sunt soluția clasică și cea mai flexibilă: pot fi montate și înlocuite fără a afecta pardoseala, răspund rapid la comenzi și se potrivesc oricărei surse — centrală pe gaz, pompă de căldură sau centrală pe peleți. Ventilo-convectoarele combină răcirea și încălzirea în același echipament, ideal pentru spații cu aer condiționat deja instalat.

Principalele aspecte de urmărit când alegi sistemul de încălzire: pierderile de căldură ale clădirii (determinate de grosimea zidurilor și izolație), temperatura de funcționare a sursei de căldură, dacă se poate interveni în pardoseală sau nu, gradul dorit de automatizare pe zone și costul total al investiției (instalare + echipamente). O dimensionare corectă evită supraîncălzirea unor camere și sublucrul altora.